IMPORTANT! Clasamentul concursului „Dezlegătorul anului” se poate accesa din meniul de mai sus.

joi, 25 mai 2017

ABC ENIGMISTIC (17) prezentat de Ladislau Strifler - METARAMA

TERMINOLOGIE FOLOSITĂ ÎN ENIGMISTICĂ
Titlu: parte a problemei care definește sfera noțională din care face parte soluția. (ex.: PROVERB; ÎN CONCEDIU; LA ȘCOALĂ etc.)
Gen: tipul, încadrarea enigmistică a problemei. (ex.: Rebus; Rebus reflexiv; Monoverb, Criptografie ș.a.)
Cheie: o înșiruire de cifre despărțite, după caz, de virgulă care reprezintă numărul de litere al fiecărui cuvânt din interpretare, respectiv soluție. (ex.: 1-2, 6, 6, 2, 5;  2, 4, 4, 8; 3-10) sau o secvență de X-uri, O-uri sau chiar litere ale interpretării/soluției, pentru unele genuri enigmistice care presupun schimbarea (metagramele), eliminarea (problemele eliptice) sau inserarea unor litere în soluție (problemele cu incastru și intars), exemplificând exact poziția acestora în cadrul cuvântului. (ex.: OXXXX = OXXXX pentru CARTE - MARTE; XXXUXX pentru CĂRUȚE).
Bideterminare: reprezintă de fapt titlul problemei. Lingvistic, elementul de compunere BI- înseamnă de „două ori”, dar cuvântul bideterminare s-a împământenit cu sensul de „a doua determinare”. La începuturile enigmisticii, problemele nu aveau titlu și erau „determinate” (cu sensul de precizate) doar prin gen și cheia aferentă genului. S-a constatat că aceasta nu este de ajuns, iar la unele probleme se poate ajunge la soluții duble. Era necesară, așadar,  definirea exactă a sferei din care face parte soluția. Astfel s-a născut bideterminarea (determinarea dublă a problemei), prin specificarea într-un pseudotitlu a genului și sferei noționale (ex.: Monoverb geografic, Rebus proverbial, Rebus aviatic), înlăturând echivocul și dând o mână de ajutor la dezlegare. Unele probleme sunt mai ușor de dezlegat dacă se cunoaște domeniul pe care trebuie să „aterizeze” soluția. Ușor, bideterminarea monobloc a fost înlocuită de titlul propriu-zis,  genul enigmistic fiind trecut înaintea cheii problemei, în paranteză.
Ligamentare: cerință a enigmisticii moderne de a folosi ligamentele și tehnica aferentă, care prin unirea finalului unui cuvânt cu începutul celui de al doilea cuvânt formează un alt cuvânt cu înțeles de sine stătător (ex.: RAMĂ + GARAJ = MĂGAR).

METARAMA

Metagramă:  substituirea unei litere (cu alta) dintr-un cuvânt și formarea unui alt cuvânt cu sens diferit. În termeni lingvistici, aceste două cuvinte, sau mai multe, se numesc paronime. Evidențierea metagramei se face fie în imagine, fie în cheia literală formată din X și literele substituite (ex.: CXXXX, MXXXX, PXXXX, TXXXX pentru CARTE - MARTE - PARTE - TARTE).
Intars:  spre deosebire de incastru unde o singură literă este inserată, acest procedeu cere inserarea în cuvântul de bază a două litere, având totuși restricția ca acestea să fie în interiorul cuvântului și nu la margini. Evidențierea intarsului, în cheia literală formată din X-uri, se face prin semnele O dacă acestea sunt redate în imagine (ex.: XOXXOX =  CASĂ - CRÂȘMĂ) sau cu literele date în clar, dacă imaginea nu le conține  (ex.: XPXRXX =  SATE - SPARTE).

Metarama este o variantă hibridă a metagramei, unde litera metagramată este înlocuită cu două litere, oarecum similar intarsului (cu restricția ca aceste două litere să fie cea precedentă și următoarea din alfabet, dar cu înlesnirea că aceste două litere nu trebuie să fie neapărat în interiorul cuvântului soluție).

Iată un exemplu:

Citire: SECARĂ
Soluție: SEARBĂD

Acest gen enigmistic se poate aborda și în manieră poetică, prin versificare. Similar multor enigme, poate avea și variantă anagramată, dar își pierde din farmec. Prezentarea inițială a problemei cerea înlocuirea în același loc a literei metagramate, dar din cauze obiective, cum ar fi succesiunea de litere DF (cea care ar înlocui E-ul), această restricție a fost eliminată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu